PILDA VAMESULUI SI A FARISEULUI
„UŞILE POCÃINŢEI DESCHIDE
MIE, DÃTÃTORULE DE VIAŢÃ,
CÃ MÂNECÃ DUHUL MEU LA
BISERICA TA CEA SFÂNTÃ,
PURTÂND LÃCAŞ AL TRUPULUI
CU TOTUL ÎNTINAT, CI, CA UN
ÎNDURAT, CURÃŢEŞTE- MÃ, CU
MILA MILOSTIVIRII TALE.”
Drept mãritori creştini, nu a trecut foarte
mult de când, în Sfânta Bisericã,
ascultam cu toţii, cu inima plinã de bucurie,
colinde care vesteau Naşterea Domnului.
Începând din Duminica Vameşului
şi a Fariseului, avem ocazia sã ascultãm
şi sã învãţãm împreunã, din activitatea
preoţeascã şi jertfelnicia Mântuitorului, îndemnându-
ne prin pildele Sale, sã deschidem
‘uşile pocãinţei sufletului’, spre urcarea
duhovniceascã şi spre Înviere.
Numitã în Sfânta Bisericã „a Triodului”,
aceastã perioadã de zece sãptãmâni,
între Duminica Vameşului şi a Fariseului şi
Sâmbata Mare a Paştelui, ne îndeamnã pe
toţi sã fim mai cu luare aminte la ceea ce
avem de fãcut pentru sufletele noastre în
vederea primirii cu inimã curatã, a luminii
Învierii Domnului. Perioada aceasta poate
fi interpretatã şi ca un ghid, o scarã de urcare
a sufletului spre cele duhovniceşti şi se
împarte în douã: perioada premergãtoare
postului Paştelui, de patru sãptãmâni şi
perioada Postului Sfintelor Paşti. Aşadar,
în cele ce urmeazã, vom încerca pe scurt
sã extragem câteva învãţãturi din perioada
pregãtitoare a postului.
„DOAMNE ŞI STÃPÂNUL VIEŢII
MELE, DUHUL TRÂNDÃVIEI, AL
GRIJII DE MULTE, AL IUBIRII DE
STÃPÂNIRE ŞI AL GRÃIRII ÎN
DEŞERT, NU MI-L DA MIE,
IARÃ DUHUL CURÃŢIEI, AL
GÂNDULUI SMERIT, AL RÃBDÃRII
ŞI DRAGOSTEI, DÃRUIEŞTE-L MIE,
SLUGII TALE.
AŞA DOAMNE, ÎMPÃRATE,
DÃRUIEŞTE-MI CA SÃ VÃD
GREŞELILE MELE ŞI SÃ NU
OSÂNDESC PE FRATELE MEU, CÃ
BINECUVÂNTAT EŞTI ÎN VECII
VECILOR. AMIN.
Rostind acestã rugãciune a pocãinţei, sã
cerem Bunului Dumnezeu sã ne lumineze
ochii sufletului pentru a înţelege Lumina
Evangheliei Sale.
SMERENIE ŞI RUGÃCIUNE
PILDA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI
11
În prima Duminicã a triodului, numitã
a Vameşului şi a Fariseului, vedem doi
oameni care au plecat la templu sã se roage,
unul vameş şi altul fariseu. În templu,
fariseul îmbrãcat cu porfirã şi vison, rostea
mândru rugãciunea: „Mulţumesc ţie Doamne,
cãci nu sunt ca vameşul acesta…”, în final,
acesta lãudându-se. Într-un loc mai retras,
se ruga şi vameşul, cu capul plecat şi, cunoscând
greutatea pãcatelor sale, rostea:
„Dumnezeule milostiv fii mie pãcãtosului”.
Urmarea, o cunoaştem din cuvintele Mântuitorului:
„vameşul, s-a întors la casa sa mai
îndreptat decât acela”.
Transpusã în viaţa zilelor noastre, pilda
vameşului şi fariseului se poate
interpreta în foarte multe feluri. Farisei şi
vameşi gãsim şi în zilele noastre, cazuri
nenumãrate, dar ce este de luat în seamã,
fãcând un paralelism al omului de acum
2000 de ani cu omul cult al zilelor noastre,
este continuitatea pãcatului, fariseul
Vechiului Testament, om bogat, îngâmfat,
arogant, venit în faţa lui Dumnezeu,
în templu, sã se laude, precum şi pãcatul
mândriei, gãsit şi la fariseii zilelor noastre.
Câţi dintre noi nu au o viaţã îmbelşugatã,
fãrã probleme financiare, fãrã griji, şi vin în
Sfânta Bisericã numai sã se laude, neştiind
sã vorbeascã cu Dumnezeu prin rugãciune
sincerã, nefãcând o faptã bunã, nedând
unui sãrac o pâine dar, pãstrând aroganţa
şi mândria de acum 2000 de ani? Vameşul,
cunoscând greutatea pãcatelor sale,
într-un colţ retras, neîndrãznind sã ridice
ochii cãtre Creator, rosteşte timid: „Doamne,
milostiv fi mie pãcãtosului”. Sã nu credem
cã vameşii Vechiului Testament erau
oameni sãraci, din contrã, erau bogaţi dar,
în convorbirea cu Dumnezeu, acest vameş
are puterea sã recunoascã cu smerenie greşelile
fãcute. Ce punem în balanţã acum?
Mândria şi aroganţa, de o parte şi, smerenia
şi discreţia, de altã parte. Creştini fiind,
sã cugetãm cu luare aminte la aceste douã
modele de oameni: oameni ai Vechiului
Testament şi oameni ai modernismului, sã
încercãm sã lãsãm mândria şi aroganţa şi
sã ne plecãm spre smerenie şi discreţie, nu
numai cu trupul, ci şi cu sufletul, sã stãm
smeriţi şi plecaţi când vorbim cu Dumnezeu
în rugãciune, sã învãţãm sã facem o
faptã bunã, sã fim milostivi.
În Duminica urmãtoare, a Fiului Risipitor,
vom putea învãţa despre iubire şi iertare;
împãcarea şi pregãtirea sufletului pentru
mântuire în Duminica Înfricoşãtoarei
Judecãţi şi una dintre treptele urcãrii spre
rai - Postul, în Duminica izgonirii lui Adam
din rai.
Iubiţi cititori, sã ne amintim totdeauna,
una din pildele Patericului, pentru a ne
ajuta sã înţelegem mai bine cele spuse mai
sus:
„Un om întreaba pe un pustnic: Pãrinte, când
trebuie sã mã pregãtesc de moarte ca sã mã
pocãiesc?
- Un ceas înainte de a muri, a fost rãspunsul.
- Dar eu nu cunosc când voi muri.
- Dacã nu cunoşti ceasul morţii, pregãteşte-te
chiar azi, cãci mâine poate fi prea târziu.’’
ADU-ŢI AMINTE DE DUMNEZEU,
PENTRU CA ŞI EL SÃ-ŞI ADUCÃ
ÎNTOTDEAUNA AMINTE DE TINE.
DUMNEZEU NU TE VA LÃSA, DAR
TEME-TE CA SÃ NU-L PÃRÃSEŞTI
TU PE EL. FARÃ UNTDELEMN NU
VA ARDE CANDELA, TOT AŞA ŞI
FÃRÃ CREDINŢÃ, NIMENI NU VA
DOBÂNDI UN GÂND BUN’’.
(SFÂNTUL EFREM SIRUL)
Preot paroh Valentin Ion
Soare
Publicat si in revista “Ruga Romaneasca” – Melbourne Australia
