Cu deosebita placere si recunostinta publicam lucrarea domnului Dragos Ionita, doctorand in teologie, unul din oamenii apropiati bisericii noastre, lucrarea ce trateaza "Taina Sfantului Maslu" cu speranta ca este doar un inceput. Acest subiect a fost urmarit de multi dintre cititorii nostri si avem speranta ca randurile ce urmeaza vor trezi interesul multora dintre noi.
Maslul este una din cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe. Ca și celelalte șase, a fost instituit de Mântuitorul Iisus Hristos și lăsat moștenire ca o comoară de mult preț Bisericii. Pasajul biblic cu referire directă la această Taină îl întâlnim în Epistola Sfântului Iacob.
Textul original grecesc de la Iacob 5, 14-15 spune: ”ἀσθενεῖ τις ἐν ὐμῖν, προσκαλεςάσθω τοὺσ πρεσβυτέρους τῆς ἐκκλησίας καὶ προσευξάσθωσαν ἐπ’ αὐτὸν ἀλείψαντες [αὐτὸν] ἐλαίῳ ἐν τῶ ὀνόματι τοῦ κυρίου. 15 καὶ ἠ εὐχὴ τῆς πίστεως σώσει τὸν κάμνοντα καὶ ἐγερεῖ αὐτὸν ὁ κύριος˙ κἂν ἁμαρτίας ἧ πεποιηκώς, ἀφεθήσεται αὐτῶ.” (transcriere fonetică: ”Astheni tis en imin, proscalesastho tus presviterus tis ecclisias ke prosevxathosan ep afton alipsantes (afton) eleo en to onomati tu Kiriu. Ke i evhi tis pisteos sosi ton camnonta ke egheri afton o Kirios; can amartias i pepiicos, afethisete afto”).
În traducere strict literală, textul ne spune: ”Oricine este bolnav între voi, să cheme preoții bisericii și să se roage pentru el ungându-l (pe el) cu untdelemn în numele Domnului. 15 Și rugăciunea credinței va vindeca pe cel bolnav și îl va ridica pe el Domnul; și dacă o să fie făcând păcate, îi va fi iertat lui.”
Întâlnim aici descris pe scurt ritualul Tainei Maslului, esența lui, care va cunoaște o ulterioară dezvoltare împreună cu întreg cultul creștin. Aceste câteva cuvinte ne încredințează însă de practica apostolică a acestei Sfinte Taine (cf. și Marcu 6,13), de faptul că era săvârșită de mai mulți preoți, având ca părți componente ale rânduielii ei citirea de rugăciuni și ungerea bolnavului cu untdelemn. Toate celelalte aspecte și particularități au străbătut până la noi prin intermediul Sfintei Tradiții, izvor care, în cultura ortodoxă are o valoare egală cu Sfânta Scriptură.
Taina Sfântului Maslu își are izvorul în nenumăratele minuni ale Mântuitorului Iisus Hristos, Care, în timpul viețuirii Sale în trup pe pământ, a săvârșit foarte multe minuni sau fapte de milostenie și iubire față de cei bolnavi pe care îi făcea sănătoși. Săvârșirea fiecărei astfel de fapte de către Mântuitorul presupunea îndeplinirea unei condiții din partea celui suferind: să aibă credință. Hristos prefața fiecare minune a Sa cu întrebarea: ”Crezi că pot face Eu aceasta?” În momentul în care celălalt răspundea : ”Da Doamne, cred!” Mântuitorul Hristos îl vindeca (cf. și Matei 9,28). Aceeași condiție este necesară și astăzi din partea creștinului care solicită preoților săvârșirea Tainei Sfântului Maslu. Biserica învață că harul Sfintelor Taine lucrează independent de săvârșitor, însă efectele lui se văd în strânsă dependență de primitor. Acest aspect poate fi înțeles mai bine printr-o paralelă cu Sfânta Împărtășanie. În Taina Sfintei Euharistii, Hristos Se află real cu trupul și sângele Său prin pâinea și vinul din Sfântul Potir. Astfel, Sfintele Taine aduc mântuire oamenilor credincioși care se împărtășesc cu vrednicie, după cum pot aduce osândă celor care se împărtășesc cu nevrednicie. Asemenea și în cazul Sfântului Maslu: harul vindecător al Duhului Sfânt este lucrător în cel bolnav în măsura în care întâlnește credință în sufletul acestuia.
Săvârșirea Tainei Maslului este o poruncă pe care Apostolul Iacob o dă atât creștinilor ca primitori, cât și preoților ca săvârșitori. Verbul prin care se adresează creștinilor bolnavi spre a chema preoții în ajutor, προσκαλεσάσθω (proscalesastho - de la proscaleo = eu chem la mine), este un imperativ. Același timp imperativ este folosit de Apostol și când se adresează preoților, îndemnându-i să se roage pentru vindecarea celui bolnav (προσευξάσθωσαν, prosevxasthosan - de la prosevhome = eu mă rog). Aceasta ne arată clar că Taina nu trebuie înțeleasă în sensul Bisericii Catolice, anume ca taină acordată muribunzilor pentru ieșirea cu ușurință a sufletului, ci ca Sfânta Taină prin care credinciosul primește vindecare de la Dumnezeu.
Și nu doar vindecarea este darul primit prin Taina Maslului. Pe lângă sănătate trupească, creștinul primește și însănătoșire sufletească. Mai întâi acest lucru ni-l indică sensurile pe care le mai au în vocabularul biblic al Noului Testament doi termeni din versetul 15, care prezintă urmările Maslului. Aceștia sunt σώσει (sosi) și ἐγερεῖ (egheri). Primul vine de la verbul ”sozo” care înseamnă eu vindec dar și eu mântuiesc; iar al doilea, de la verbul ”eghiro”, care înseamnă eu ridic, dar și eu înviez. Însănătoșirea sufletească este arătată limpede apoi în continuarea versetului 15, unde se spune că dacă primitorul Tainei a păcătuit, îi va fi iertat lui de către Dumnezeu. Nu trebuie să înțelegem prin aceasta o substituire a Tainei Spovedaniei cu Taina Maslului. Dar, plecând de la mentalitatea și realitatea totodată din vremea Mântuitorului, că boala trupească este în nenumărate cazuri urmarea păcatului (cf. și Ioan 9,1-2), atunci păcatul care este cauza bolii creștinului, va fi iertat, pentru ca el să se poată însănătoși. În aceste situații primitorul Tainei trebuie să ia aminte la cuvintele Mântuitorului: ”Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.” (Ioan 5,14)
Fiecare creștin, în momentul când se îmbolnăvește, trebuie să împletească efortul medicilor cu rugăciunea preoților din rânduiala Tainei Sfântului Maslu. Acest lucru trebuie făcut cu credință, iar ”rugăciunea credinței va vindeca pe cel bolnav”.
Drd. Dragoș Ioniță
