“Si pentru ca aceasta minune trebuia sa poarte un titlu, am numit-o IERUSALIMUL DIN CER” spunea domnul asistent universitar Ion Lazar de la Atelierul de restaurare pictura al Universitatii de Arta Bucuresti referindu-se la o imensa icoana, provenita de la o Biserica “uitata de lume din satul Gostilele”, comuna Fundulea, judetul Calarasi.
Se spune ca Grigore Prodan, batran al satului Gostilele, trecut azi in lumea celor drepti, zicea: stiu aceasta icoana din frageda pruncie, de cand bunica ma ducea duminica si de sarbatori la biserica. Nu am mai vazut asa ceva nicaieri. Mi-a fost mereu aproape, la bine dar mai ales la greu. Pentru mine si ai mei este o minune.”
De asemenea Gheorghe Penescu, alt batran al satului spunea ades: “sa aveti grija de icoana cea mare, facatoare de minuni. Ea a ajutat mereu satul, pe noi, fii lui si pe toti cei ce s-au rugat in fata ei”
“In atelierele de restaurare a picturilor se petrec adesea descoperiri istorice, echivalente cu cele arheologice. Aceste lucruri merita sa fie relatate”, mai spunea domnul Ion Lazar.
Iata istoria acestei “redescoperiri”, cum am denumi-o noi gostilenii.
“In Atelierul de restaurare – tablou din cadrul Universitatii Nationale de Arta din Bucuresti, fostul Institut de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” s-a aflat un sul de panza roasa cu latimea de 1,72 m si lungimea de 2,90 m. Este vorba despre o imensa icoana provenita de la o biserica uitata de lume din satul Gostilele, comuna Fundulea, judetul Calarasi. Ea a ajuns acolo pe cai necunoscute. Preotul, fiindu-i mila de starea jalnica in care se gasea un asa “odor” bisericesc, si-a luat curajul sa se intereseze la Institut daca nu cumva ar putea fi reconditionata dar …fara nici un fel de contributie din partea unei biserici sarace.
Demersul a reusit, iar studentii, sub indrumarea profesorului universitar Liviu Lazarescu s-au apucat de lucru in toamna lui 2000, uimiti si incantati in acelasi timp de ceea ce se dezvaluia, centimetru cu centimetru, sub tampoanele de vata imbibate cu solutia de curatire.
Acesta era doar inceputul unui travaliu de doi ani si jumatate.
Incercarea cea mare era “dublarea” panzei originale, respectiv lipirea pe un suport nou, tot de panza, dar mai solida si care trebuia sa fie dintr-o singura bucata, urmata de intinderea pe un sasiu definitiv, special confectionat, prevazut cu pene si cu savante incrucisari de traverse pe spate.
Totul a decurs conform asteptarilor, calcarea cu fierul electric, presarea si nivelarea cu bucati de gresie, chituirea lacunelor, integrarea cromatica etc., de parca Sfintii reprezentati acolo ar fi insuflat prin puterea lor de dincolo de noi, asigurarea succesului.
In final profesorul universitar Liviu Lazarescu nu si-a putut retine satisfactia. “Am izbutit sa restauram cea mai mare icoana din lume”.
Toate acestea pot uimi pe oricine dar nu pe gostileni care de foarte mult timp stiu ca aceasta icoana este nemaiintalnita si facatoare de minuni.
Documentatia este extrem de subreda in privinta acestor icoane fiinca cercetari istorice specializate n-a intreprins nimeni. Se presupune ca au fost executate la Ierusalim in cadrul unei scoli de pictura bisericeasca ortodoxa, fiind comandate in tara si aduse sub forma de sul in a doua jumatate a secolului XlX, ramanand atarnate pe peretii unor manastiri cum ar fi Lepsa sau Barbu din Vrancea, Pasarea de langa Bucuresti, toate aflate intr-o avansata stare de degradare.
Unii cercetatori straini sunt de parere ca aceste icoane au fost aduse de credinciosii care au facut pelerinaj in Palestina. Asa numitele Proskynetaria, rezultatul unei industrii extinse de suveniruri din Ierusalim, erau panze pictate cu reprezentari topografice din Orasul Sfant inconjurate de scene biblice si sfinti.
Se estimeaza ca in diferite tari din Orientul Mijlociu si Europa ar exista circa saizeci de astfel de “suveniruri”.
Va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu