Miercuri,
01 noiembrie 2017, biserica noastra a sarbatorit hramul CENTRULUI SOCIAL, SFINTII DOCTORI SI TAMADUITORI FARA DE ARGINTI COSMA
SI DAMIAN.
Stradania
preotului paroh Valentin Ion Soare,
mentorul neobosit al acestui edificiu, si-a gasit implinirea in aceste zile
minunate de sarbatoare ale comunitatii noastre.
Enoriasii
gostileni, in special copii din localitatea noastra, se bucura de inlesnirile
oferite de centrul nostru social, cu ganduri de multumire pentru Bunul Dumnezeu
care ne-a ajutat sa ducem la bun sfarsit aceasta lucrare.
La minunata
slujba oficiata cu acest prilej de preotul paroh Valentin Ion Soare a
participat si un numeros grup de elevi din scoala noastra insotiti de dascalii
lor.
In data de 24
iunie 2017 PREASFINTITUL PARINTE
VINCENTIU, EPISCOP AL SLOBOZIEI SI CALARASILOR, a sfintit centrul nostrul social
(despre aceasta vizita istorica pentru comunitatea noastra speram sa scriem pe
larg in zilele urmatoare).
CU VREREA TATĂLUI, CU AJUTORUL FIULUI ŞI CU DESĂVÂRŞIREA
SFÂNTULUI DUH SFINŢITU-S-A ACEST CENTRU SOCIAL CU HRAMUL SFINŢII DOCTORI ŞI
TĂMĂDUITORI FĂRĂ DE ARGINŢI COSMA ŞI DAMIAN, ÎN ZIUA DE 24 IUNIE 2017, DE CĂTRE
PREASFINŢITUL PĂRINTE VINCENŢIU, EPISCOPUL SLOBOZIEI ŞI CĂLĂRAŞILOR, ÎNCONJURAT
DE UN SOBOR DE PREOŢI ŞI DIACONI.
ACEST CENTRU SOCIAL S-A RIDICAT ÎNTRE ANII 2012-2017,
PRIN CONTRIBUŢIA PRIMĂRIEI ORAŞULUI FUNDULEA, A ENORIAŞILOR PAROHIEI GOSTILELE ŞI
CU OSTENEALA PR. PAROH VALENTIN ION SOARE, PROTOPOP FIIND PR. MIHAIL ZOTTA.
BINECUVINTEAZĂ DOAMNE PE CEI CE SE JERTFESC PENTRU
SLUJIREA APROAPELUI!
Dupa slujba,
in incinta CENTRULUI SOCIAL SFINTII DOCTORI
SI TAMADUITORI FARA DE ARGINTI COSMA SI DAMIAN, enoriasii au luat parte la
o masa plina cu daruri din partea bisericii, prin grija parintelui paroh si a
unui grup de credinciosi.
In pachetele primite
de copii cu dulciuri, fructe si sucuri s-au regasit si pliante cu
urmatorul text:
Viaţa Sfinților Mucenici Doctori
fără de arginți, Cosma și Damian, din Asia
Sfintii Cosma si Damian erau frati, de neam din
Asia, avand tata pagan si mama crestina, anume Teodotia. Aceasta, dupa moartea
barbatului ei, a trait in vaduvie, avand vreme libera si fara piedici si a
slujit cu sarguinta lui Hristos, inchinandu-si toata viata lui Dumnezeu. Ea s-a
facut ca vaduva aceea pe care o lauda Apostolul, cand zicea ca vaduva cea
adevarata si singura nadajduieste spre Dumnezeu si petrece in rugaciuni si in
cereri, ziua si noaptea.
Deci, precum vietuia Teodotia, cu placere de
Dumnezeu, asa ii invata si pe iubitii sai fii, Cosma si Damian, caci i-a hranit
cu buna invatatura, in credinta crestineasca si cu dulceata dumnezeiestii
Scripturi, povatuindu-i spre toata fapta buna. Iar ei, venind in varsta
desavarsita, petrecand in legea Domnului si deprinzandu-se in viata cea fara de
prihana, s-au facut ca doi luminatori, stralucind pe pamant cu faptele cele
bune. Pentru aceasta au si luat de la Dumnezeu darul tamaduirii, dand sanatate
sufletelor si trupurilor, vindecand tot felul de boli, tamaduind toate
neputintele si izgonind duhurile cele viclene.
Dar ajutau nu numai oamenilor, ci si dobitoacelor si nu
primeau nimic pentru aceasta de la nimeni, caci toate acestea le faceau nu
pentru avere, adica sa se imbogateasca cu aur si cu argint, ci pentru Dumnezeu,
ca sa arate catre El dragostea lor, prin dragostea cea catre aproapele; nici nu
doreau slava omeneasca prin aceste tamaduiri, ci slava lui Dumnezeu. Ei
tamaduiau neputintele pentru slava numelui Domnului lor, Care le-a daruit
puterea de a tamadui. Dar nu cu buruieni, ci cu numele Domnului izbaveau de
boli, fara plata si fara sa astepte multumire, implinind porunca Celui ce a
zis: In dar ati luat, in dar sa dati. Pentru aceea au fost numiti de cei
credinciosi, doctori fara plata sau fara de arginti. Astfel, petrecandu-se
viata lor cu buna credinta, in pace s-au sfarsit. Si nu numai in viata lor, ci
si dupa moarte s-au preamarit prin felurite minuni, pentru care se cinstesc de
Biserica cu pomenirea cea de peste an, ca niste calzi folositori si doctori,
aparatori ai sufletelor si trupurilor noastre.
Iar despre viata lor cea buna si despre
tamaduirea cea fara de plata, exista o astfel de povestire: O femeie oarecare,
cu numele Paladia, zacand pe patul durerii de multi ani si neavand nici un
ajutor de la doctori, a auzit de acesti sfinti ca tamaduiesc toate bolile, si a
trimis la dansii cu rugaminte ca sa vina la ea, caci era aproape de moarte.
Sfintii, ascultand rugamintea, au mers in casa ei si indata femeia, dupa
credinta sa, a dobandit tamaduire, prin venirea la dansa a Sfintilor doctori si
s-a facut sanatoasa, slavind pe Dumnezeu, Cel ce a daruit robilor Sai un dar al
tamaduirii ca acesta. Fiind multumita de acea mila a doctorilor, a vrut sa-i
rasplateasca cu daruri. Dar acestia n-au vrut sa ia, ca niciodata nu luasera
nimic de la nimeni, fiindca nu vindeau darul pe care il aveau de la Dumnezeu.
Deci, femeia a cugetat ca macar pe unul
dintr-insii sa-l sileasca prin rugaminte, sa primeasca de la dansa cat de
putina rasplata; si, luand trei oua, a venit in taina la Sfantul Damian,
rugandu-l sa ia de la dansa acele oua in numele Sfintei Treimi. Iar Damian,
auzind de numele lui Dumnezeu in Treime, a luat de la femeie acel mic dar,
pentru juramantul ei cel mare, prin care l-a rugat.
Sfantul Cosma, instiintandu-se de aceasta, s-a
mahnit foarte mult. Apoi, sosind mutarea din viata a Sfantului Cosma, acesta a
poruncit, aproape de iesirea sufletului din trup, sa nu fie pus Damian langa
dansul, cand se va sfarsi, pentru ca a calcat porunca Domnului si a luat plata
de la femeie pentru tamaduire. Deci, odihnindu-se in Domnul, Sfantul Cosma,
dupa catava vreme a venit si ceasul sfarsitului lui Damian, mutandu-se din
viata aceasta vremelnica la cea vesnica. Iar oamenii chibzuiau unde sa-l ingroape,
ca stiau porunca Sfantului Cosma si nu indrazneau sa puna pe Damian langa
fratele sau. Si fiind ei in nepricepere, a alergat indata acolo o camila, care
fusese mai inainte indracita, si pe care o tamaduisera sfintii. Aceea a grait
cu glas omenesc ca, fara indoiala, sa-l puna pe Damian aproape de Cosma, de
vreme ce nu pentru plata a luat de la femeie acele trei oua, ci pentru numele
lui Dumnezeu. Si asa cinstitele lor moaste au fost puse impreuna, la locul
numit Firaman.
Odinioara, un barbat oarecare din acele locuri,
in vremea secerisului, a iesit sa-si secere holda si, slabit de arsita
soarelui, a mers sub un stejar sa se odihneasca si, culcandu-se, a adormit
greu. Tinand gura deschisa, venind un sarpe, i-a intrat in gura si in pantece.
Apoi, desteptandu-se omul, nu stia ce i se intamplase si, mergand in tarina, a
secerat pana seara, apoi a venit la casa sa si, dupa cina, s-a culcat. In timp
ce se odihnea, sarpele a inceput a musca cele dinlauntrul lui. Iar el striga de
durere si, desteptandu-se toti si alergand la dansul, il pipaiau si nu
pricepeau de unde vine acea durere. Iar el a strigat cu glas mare, zicand:
"Sfintilor doctori, Cosma si Damian, ajutati-ma!" Si indata ce au
sosit sfintii, l-au adormit, incat sarpele sa iasa pe aceeasi cale pe unde a
intrat. Dormind omul iarasi cu gura deschisa, prin rugaciunile Sfintilor Cosma
si Damian, cu puterea lui Dumnezeu au scos sarpele din om si, iesind acesta din
gura lui, toti cei care se aflau acolo s-au inspaimantat de acea minune
infricosatoare. Apoi, iesind sarpele, indata s-a desteptat omul acela si s-a
facut sanatos desavarsit, cu ajutorul sfintilor celor fara de arginti.
In acelasi loc era un alt barbat, pe nume Malh,
ce locuia aproape de biserica Sfintilor doctori Cosma si Damian, care era in
Firaman. Vrand el sa plece la drum lung, a dus-o pe femeia sa la biserica si
i-a zis: "Iata, eu ma duc departe, iar pe tine te las in seama Sfintilor
Cosma si Damian, spre paza; sezi in casa ta, pana cand iti voi trimite semn de
la mine, pe care il vei cunoaste ca este al meu si, cand va voi Dumnezeu, iti
voi trimite semnul acela si te voi lua la mine". Malh, incredintand
sfintilor pe femeia sa, a plecat la drum.
Trecand cateva zile, diavolul a luat chipul unui
om cunoscut si, venind la femeia lui Malh, i-a aratat un semn ca acela despre
care zisese barbatul ei. Diavolul aratandu-i semnul, ii poruncea sa mearga la
barbatul ei, zicand: "pe mine m-a trimis barbatul tau ca sa te duc la
dansul". Iar femeia a zis: "Semnul acesta il cunosc, dar nu voi merge,
ca sunt incredintata Sfintilor fara de arginti, Cosma si Damian; iar daca
voiesti sa merg cu tine la barbatul meu, vino impreuna cu mine in biserica
sfintilor si jura-te mie, inaintea altarului, ca nu-mi vei face nici un rau pe
drum". Iar diavolul a fagaduit asa; si, mergand cu dansa in biserica,
inaintea altarului, s-a jurat, zicand: "Asa ma jur pe puterea lui Cosma si
Damian, ca nu-ti voi face nici un rau pe drum, ci te voi duce la barbatul
tau".
Femeia, auzind juramantul, a crezut diavolului
celui mincinos, care se aratase in chip de om cunoscut si a pornit cu dansul la
drum. Iar inselatorul, luand-o pe ea, a dus-o in loc pustiu si neumblat voind
sa-i faca rau si s-o omoare. Dar ea, vazandu-se in cea mai de pe urma nevoie,
si-a ridicat ochii la cer si a strigat din inima catre Dumnezeu, zicand:
"Dumnezeule, ajuta-mi cu rugaciunile Sfintilor Cosma si Damian si grabeste
de ma izbaveste din mainile acestui ucigas". Si indata s-au aratat
grabnicii ajutatori, Sfintii cei fara de arginti, Cosma si Damian, strigand
asupra diavolului. Iar el, vazandu-i pe dansii, a lasat femeia si a fugit si,
alergand la o ripa inalta, a cazut in prapastie si a pierit.
Sfintii, luand pe femeie, au dus-o la casa ei. Si
a zis femeia, inchinandu-se lor: "Multumesc voua, stapanii mei, ca m-ati
izbavit de groaznica pierzare; deci, rogu-va, spuneti-mi cine sunteti, ca sa
stiu cui sa dau multumire pana la sfarsitul vietii mele". Iar ei au zis
catre dansa: "Noi suntem Cosma si Damian, robii lui Hristos, carora te-a
incredintat barbatul tau, cand a plecat la drum; si pentru aceea ne-am sarguit
a grabi spre ajutorul tau si te-am izbavit pe tine de diavol, cu darul lui
Dumnezeu".
Atunci femeia, auzind aceasta, a cazut la pamant
de frica si de bucurie, iar ei s-au facut nevazuti. Apoi femeia striga, laudand
si multumind lui Dumnezeu si slugilor lui, Sfintilor Cosma si Damian. Si, cu
lacrimi alergand la biserica, a cazut inaintea icoanei sfintilor, spunand
tuturor ceea ce se facuse, cum si-a facut Domnul mila de dansa, cu rugaciunile
placutilor Sai. Si graia in rugaciune cuvintele acestea: "Dumnezeul
parintilor nostri, al lui Avraam, al lui Isaac, al lui Iacov si al semintiei
lor celei drepte, Care ai stins cuptorul cel cu foc celor trei tineri si Care
ai ajutat roabei tale Tecla, in priveliste, Iti multumesc ca si pe mine,
pacatoasa, m-ai izbavit de lanturile diavolului, prin placutii Tai, Cosma si
Damian. Ma inchin Tie, Care faci minuni mari si preaslavite si Te maresc pe
Tine, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, in veci. Amin".
