“SCHIMBAREA LA FATA”

 

               La şase zile după ce a spus ucenicilor Săi : "Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere" (Matei 16, 28 ; Marcu 9, 1), faţa lui Hristos apăru pe muntele Taborului ca un izvor de lumină, izvor al vieţii dumnezeieşti făcută accesibilă omului şi care se răspândea şi pe "veşmintele" Sale, adică asupra lumii din afară dar şi pe lucrurile făcute de activitatea şi civilizaţia omenească – a avut loc “Schimbarea la Fata”.

 

               Domnul nostru Iisus Hristos a venit sa schimbe fata lumii; sa ne schimbam deci si noi viata. Sa lepadam ura, mania, rautatea, desfranarea, minciuna, betia, lenevirea si celelalte patimi. Sa ne facem oameni noi, plini de dragoste, bunatate, mila, plini de pacea unei adevarate trairi crestinesti.

               Cel mai greu de convins, cel mai greu de schimbat este omul. El nici din dragoste, nici de varga, nici de frica mortii nu se hotaraste odata sa rupa legatura cu pacatul.

               Mantuitorul nostru a inaltat pretutindeni cate un Tabor duhovnicesc. Acestea sunt sfintele biserici si inimile noastre. Pe aceste doua dumnezeiesti altare Iisus Hristos intotdeauna se jertfeste, Se rastigneste, ni Se daruieste, plin de bunatate, de dragoste, de lumina divina.

Vechea infatisare a bisericii

Asa cum arata acum biserica noastra

               Acest lucru se intampla de la o vreme si cu Biserica “Sfantul Nicolae” din Gostilele. Mai precis de cand suntem pastoriti de preotul paroh Valentin Ion Soare. Fara incetare, ceas de ceas, zi de zi, acesta se lupta pentru “schimbarea la fata” a sfantului lacas al bisericii noastre dar si cu schimbarea la fata a noastra, a enoriasilor gostileni ca si a credinciosilor de pretutindeni care i-au trecut pragul.

               De-a-lungul putinilor ani de cand este in fruntea bisericii noastre a luptat neincetat cu autoritatile pentru redobandirea proprietatilor bisericii (cum a fost de exemplu cimitirul parohial), cu ignoranta unora dintre noi si a odraslelor noastre, ocupandu-se neincetat de educarea celor tineri dar si a celor mai in varsta, cu apropierea de biserica a unor oameni de buna credinta si cu posibilitati materiale care au contribuit alaturi de cea mai mare parte a locuitorilor la “schimbarea la fata” a bisericii noastre.

Asa arata pana de curand clopotnita bisericii

Asa arata clopotnita azi.

                Sa ne reamintim ca in aceasta perioada s-au realizat constructia clopotnitei...

Lucrari executate la acoperisul bisericii

S-a realizat inlocuirea tablei, a asterealei, reconditionarea crucilor

...inlocuirea vechiului acoperis respectiv inlocuirea tablei si a asterelei...

Asa a aratat pavimentul...

...si asa arata azi..

 ...turnarea unei sape pe intreg pavimentul Bisericii care a permis montarea parchetului...,

Vechile strane pentru credinciosi...

Asa arata acum stranele, lambriul, ferestrele.

Vechea strana pentru cantaret si vechiul scaun arhieresc...

 noua strana pentru cantaret...

si noul scaunul arhieresc

Scaunul arhieresc pentru Sfantul Altar

...a lambriurilor si a mobilierului specific (strane credinciosi, jaluzele verticale, strana cantaret, scaun arhieresc, scaun arhieresc pentru Sfantul Altar...

Aspecte de la zugravirea exterioara a cladirii

...zugravirea exterioara a cladirii, achizitionarea unei statii de amplificare...

Mocheta de protocol

 ...a mochetei pentru protocol, montarea gresiei si faiantei in pronaus si glafuri la ferestre, imprejmuirea curtii bisericii, inlocuirea ferestrelor de fier, foarte degradate cu unele ce asigura izolarea termica...

Trotuarul de protectie

Eclisa paratraznetului

Intrarea in curtea bisericii

Aleea cu bancute pentru odihna

Mana curenta inoxidabila, piticii pentru iluminare

...amenajarea curtii bisericii prin iluminare, plantat pomi ornamentali, gazon, mana curenta inox la scara si terasa bisericii, refacerea trotuarului de protectie din jurul cladirii deoarece prin degradarea celui vechi era amenintata fundatia, repararea si atestarea paratreznetului, amenajarea (betonarea) aleii de acces cu bancute pentru odihna enoriasilor, amenajarea casei parohiale si multe altele.

O parte din noile obiectele de cult 

               Prin stradania parintelui paroh si cu ajutorul multor oameni cu posibilitati materiale si dragoste de Biserica s-a reusit achizitionarea de obiecte de cult menite a le inlocui pe cele vechi care efectiv nu mai puteau fi folosite (multe dintre ele faceau parte din dotarea initiala a Bisericii, pur si simplu exponate pentru muzeu), obiecte de cult cum ar fi iconostase, sfesnice imparatesti, suport cadelnite si cadelnite, epitaful brodat pe catifea, cununiile, vasul pentru aghiazma, sfesnicele de cult, cazanul pentru botez, Evanghelie, anafurier, tetrapod, chivot, vase sfinte pentru liturghie, vesminte bisericesti de cult, vesminte pentru Sfanta Masa, candelabre, suport pentru carte de cult, clopot nou si asa mai departe.

Parte din pictura ce trebuie restaurata

               Din spusele parintelui paroh Valentin Ion Soare, refacerea picturii este cel mai costisitor si mai anevoios lucru care trebuie facut. Au trecut 124 de ani de la inceperea constructiei, 78 de ani de la refacerea picturii, 57 de ani de la spalarea si refacerea acesteia. Acesti ani si-au pus amprenta vremii pe zidurile lacasului. Dar vorba parintelui...” toate la timpul lor”.

               Odata incheiate lucrarile la trotuarul de protectie si aleea de acces s-a pornit realizarea unui vis mai vechi ai slujitorilor bisericii noastre, respectiv construirea “CASEI PRAZNICALE SI A PUNCTULUI SANITAR”, atat de necesare in mai vechiul si generalul deziderat al functiei sociale pe care trebuie sa-l indeplineasca biserica noastra Sfantul Nicolae din Gostilele.

               Toti cei interesati de acest proiect se pot adresa parintelui Valentin Ion Soare.

Primul pas spre realizarea unui vis: studiul geotehnic

              Ne este dat sa traim “schimbarea la fata”  a Sfantului Lacas al Bisericii noastre, Taborul duhovnicesc inaltat de Mantuitorul nostru pe meleaguri gostilene.

Taina Sfântului Maslu

Cu deosebita placere si recunostinta publicam lucrarea domnului Dragos Ionita, doctorand in teologie, unul din oamenii apropiati bisericii noastre, lucrarea ce trateaza "Taina Sfantului Maslu" cu speranta ca este doar un inceput. Acest subiect a fost urmarit de multi dintre cititorii nostri si avem speranta ca randurile ce urmeaza vor trezi interesul multora dintre noi.

Maslul este una din cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe. Ca și celelalte șase, a fost instituit de Mântuitorul Iisus Hristos și lăsat moștenire ca o comoară de mult preț Bisericii. Pasajul biblic cu referire directă la această Taină îl întâlnim în Epistola Sfântului Iacob. 

 

Textul original grecesc de la Iacob 5, 14-15 spune: ”ἀσθενεῖ τις ἐν ὐμῖν, προσκαλεςάσθω τοὺσ πρεσβυτέρους τῆς ἐκκλησίας καὶ προσευξάσθωσαν ἐπ’ αὐτὸν ἀλείψαντες [αὐτὸν] ἐλαίῳ ἐν τῶ ὀνόματι τοῦ κυρίου. 15 καὶ ἠ εὐχὴ τῆς πίστεως σώσει τὸν κάμνοντα καὶ ἐγερεῖ αὐτὸν ὁ κύριος˙ κἂν ἁμαρτίας ἧ πεποιηκώς, ἀφεθήσεται αὐτῶ.” (transcriere fonetică: ”Astheni tis en imin, proscalesastho tus presviterus tis ecclisias ke prosevxathosan ep afton alipsantes (afton) eleo en to onomati tu Kiriu. Ke i evhi tis pisteos sosi ton camnonta ke egheri afton o Kirios; can amartias i pepiicos, afethisete afto”).

 

În traducere strict literală, textul ne spune: ”Oricine este bolnav între voi, să cheme preoții bisericii și să se roage pentru el ungându-l (pe el) cu untdelemn în numele Domnului. 15 Și rugăciunea credinței va vindeca pe cel bolnav și îl va ridica pe el Domnul; și dacă o să fie făcând păcate, îi va fi iertat lui.”

 

Întâlnim aici descris pe scurt ritualul Tainei Maslului, esența lui, care va cunoaște o ulterioară dezvoltare împreună cu întreg cultul creștin. Aceste câteva cuvinte ne încredințează însă de practica apostolică a acestei Sfinte Taine (cf. și Marcu 6,13), de faptul că era săvârșită de mai mulți preoți, având ca părți componente ale rânduielii ei citirea de rugăciuni și ungerea bolnavului cu untdelemn. Toate celelalte aspecte și particularități au străbătut până la noi prin intermediul Sfintei Tradiții, izvor care, în cultura ortodoxă are o valoare egală cu Sfânta Scriptură.

 

Taina Sfântului Maslu își are izvorul în nenumăratele minuni ale Mântuitorului Iisus Hristos, Care, în timpul viețuirii Sale în trup pe pământ, a săvârșit foarte multe minuni sau fapte de milostenie și iubire față de cei bolnavi pe care îi făcea sănătoși. Săvârșirea fiecărei astfel de fapte de către Mântuitorul presupunea îndeplinirea unei condiții din partea celui suferind: să aibă credință. Hristos prefața fiecare minune a Sa cu întrebarea: ”Crezi că pot face Eu aceasta?” În momentul în care celălalt răspundea : ”Da Doamne, cred!” Mântuitorul Hristos îl vindeca (cf. și Matei 9,28). Aceeași condiție este necesară și astăzi din partea creștinului care solicită preoților săvârșirea Tainei Sfântului Maslu. Biserica învață că harul Sfintelor Taine lucrează independent de săvârșitor, însă efectele lui se văd în strânsă dependență de primitor. Acest aspect poate fi înțeles mai bine printr-o paralelă cu Sfânta Împărtășanie. În Taina Sfintei Euharistii, Hristos Se află real cu trupul și sângele Său prin pâinea și vinul din Sfântul Potir. Astfel, Sfintele Taine aduc mântuire oamenilor credincioși care se împărtășesc cu vrednicie, după cum pot aduce osândă celor care se împărtășesc cu nevrednicie. Asemenea și în cazul Sfântului Maslu: harul vindecător al Duhului Sfânt este lucrător în cel bolnav în măsura în care întâlnește credință în sufletul acestuia. 

 

Săvârșirea Tainei Maslului este o poruncă pe care Apostolul Iacob o dă atât creștinilor ca primitori, cât și preoților ca săvârșitori. Verbul prin care se adresează creștinilor bolnavi spre a chema preoții în ajutor, προσκαλεσάσθω (proscalesastho - de la proscaleo = eu chem la mine), este un imperativ. Același timp imperativ este folosit de Apostol și când se adresează preoților, îndemnându-i să se roage pentru vindecarea celui bolnav (προσευξάσθωσαν, prosevxasthosan - de la prosevhome = eu mă rog). Aceasta ne arată clar că Taina nu trebuie înțeleasă în sensul Bisericii Catolice, anume ca taină acordată muribunzilor pentru ieșirea cu ușurință a sufletului, ci ca Sfânta Taină prin care credinciosul primește vindecare de la Dumnezeu. 

 

Și nu doar vindecarea este darul primit prin Taina Maslului. Pe lângă sănătate trupească, creștinul primește și însănătoșire sufletească. Mai întâi acest lucru ni-l indică sensurile pe care le mai au în vocabularul biblic al Noului Testament doi termeni din versetul 15, care prezintă urmările Maslului. Aceștia sunt σώσει (sosi) și ἐγερεῖ (egheri). Primul vine de la verbul ”sozo” care înseamnă eu vindec dar și eu mântuiesc; iar al doilea, de la verbul ”eghiro”, care înseamnă eu ridic, dar și eu înviez. Însănătoșirea sufletească este arătată limpede apoi în continuarea versetului 15, unde se spune că dacă primitorul Tainei a păcătuit, îi va fi iertat lui de către Dumnezeu. Nu trebuie să înțelegem prin aceasta o substituire a Tainei Spovedaniei cu Taina Maslului. Dar, plecând de la mentalitatea și realitatea totodată din vremea Mântuitorului, că boala trupească este în nenumărate cazuri urmarea păcatului (cf. și Ioan 9,1-2), atunci păcatul care este cauza bolii creștinului, va fi iertat, pentru ca el să se poată însănătoși. În aceste situații primitorul Tainei trebuie să ia aminte la cuvintele Mântuitorului: ”Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.” (Ioan 5,14)

 

Fiecare creștin, în momentul când se îmbolnăvește, trebuie să împletească efortul medicilor cu rugăciunea preoților din rânduiala Tainei Sfântului Maslu. Acest lucru trebuie făcut cu credință, iar ”rugăciunea credinței va vindeca pe cel bolnav”.

Drd. Dragoș Ioniță

Blagovestenia

                 Vineri, 25 martie 2011 am sarbatorit Buna Vestire sau Blagovestenia, cum se mai numeste in popor, cu vechiul termen slavonesc e o sarbatoare cu data fixa, de la care incepe sa curga perioada de 9 luni - pana la Craciun - cat Maria L-a purtat in pantece pe Iisus. Fecioara din Nazaret, crescuta in Templu pana la 15 ani si apoi data in tutela dreptului Iosif (caci parintii ei murisera intre timp), a fost aleasa de Dumnezeu si a primit instiintare prin Arhanghelul Gavriil: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har! Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei... Si iata, vei lua in pantece si vei naste fiu, si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema...” (Luca 1, 28-32). Iar Fecioara, cutremurandu-se in sufletul ei, s-a smerit voii lui Dumnezeu, zicand: "Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul tau!" (Luca 1, 38). Si Arhanghelul l-a vestit in vis si pe Iosif (tutorele si logodnicul Mariei, care nu se atinsese de ea, ci o avea doar in grija) de zamislirea si nasterea cea minunata: "Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant...” (Matei 1, 20). 

              Fiind dezlegare la peste, biserica noastra, in traditia deja existenta acum, a impartit enoriasilor pachete cu peste, icre de peste si altele.

 

              Cu aceasta ocazie parintele paroh Valentin Ion Soare ne prezinta ultima achizitie facuta pentru biserica noastra si anume EPITAFUL brodat pe catifea.

Epitaful brodat pe catifea

Preasfintitul Parinte Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor din nou printre noi

Se implineste un an de cand pe  14 martie 2010, in Duminica a 4-a din Post, a Sfantului Ioan Scararul, Preasfintitul Parinte Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor a savarsit la biserica din Fundulea Sfânta Liturghie arhierească, înconjurat de un numeros sobor de preoţi.

       Pe 15 martie 2011, mare bucurie pentru enoriasii de pe meleagurile noastre caci Preasfintitul Parinte a binevoit a veni din nou printre noi pentru a sfinti o troita din satul vecin Mataraua.

       Din pacate lipsa unor mijloace de transport intre localitatile noastre si faptul ca fiind o zi din cursul saptamanii multi sunt la servici a facut ca prezenta gostilenilor sa nu fie foarte numeroasa.

       La slujba de sfintire a participat si preotul nostru paroh, Valentin Ion Soare. A fost o sarbatoare de neuitat.

Preasfintitul Parinte Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor ne-a aratat inca odata, daca mai era nevoie, ca Ortodoxia se afla pe maini bune, cel putin pe meleagurile noastre.

2% DIN IMPOZITUL ANUAL

              Venim in intampinarea celor ce au solicitat formularul 230 privind destinatia sumei reprezentand 2% din impozitul anual. Cu aceasta ocazie anuntam ca anul trecut (2010) s-au donat in acest mod 2300 de lei, suma ce urmeaza a fi folosita pentru operatiunea de betonare a trotuarului de protectie din jurul bisericii si a aleii de la clopotnita la biserica. De asemenea, tot cu aceasta ocazie biserica multumeste celor ce s-au ostenit  si se vor osteni in acest demers.

              Suma ce va fi adunata in acest an va fi folosita pentru punctul sanitar si sala de mese ce se intentioneaza a fi construite.

DUMINICA ORTODOXIEI

Sfanta impartasanie pentru cei mai batrani dintre enoriasi

SCURTE INVATATURI DE CREDINTA PENTRU TOTI CREDINCIOSII

Parintele paroh Valentin Ion Soare in intampinarea primaverii

De ziua femeii!

Barbatii, mesageri ai Bisericii catre doamnele de acasa

O floare pentru fiecare

In asteptarea inceperii slujbei

       La incheierea ultimei slujbe inaintea Postului Pastelui parintele paroh Valentin Ion Soare a oferit doamnelor ce au participat la slujba o floare, simbol al iubirii si al frumusetii, cu ocazia zilei femeii si in speranta venirii cat mai grabnice a primaverii. Tot o floare au primit si barbatii prezenti care au fost facuti mesageri ai bisericii catre doamnele si domnisoarele de acasa.

       In cuvantul de incheiere, parintele paroh a aratat ca sarbatorile sunt zile anumite din cursul anului bisericesc, inchinate fie amintirii unor fapte din istoria sfanta, fie cinstirii lui Dumnezeu sau a unora dintre sfinti. Ele se deosebesc de celelalte zile prin aceea ca noi, crestinii, incetam ocupatiile obisnuite si mergem la biserica pentru a lua parte la sfintele slujbe. Sarbatorile sunt oranduite pentru ca sa dam odihna trupului si totodata sa ne ingrijim in chip deosebit de cele ale sufletului.

       De asemenea parintele a aratat ca postul este infranarea de toate mincarurile sau, la caz de boala numai de unele, de asemenea si de bauturi si de toate lucrurile lumesti si de toate dorintele cele rele, pentru ca tot crestinul sa poata face rugaciunea lui mai usoara si sa impace pe Dumnezeu, inca si pentru ca sa omoare toate poftele trupesti si sa castige harul lui Dumnezeu. Postul este o fapta de virtute, un exercitiu de infranare a poftelor trupului si de intarire a vointei, o forma de pocainta, deci mijloc de mantuire. Dar este in acelasi timp si un act de cult, adica o fapta de cinstire a lui Dumnezeu, pentru ca el este o jertfa, adica o renuntare de buna voie la ceva care nu este ingaduit, zvorita din iubirea si respectul pe care il avem fata de Dumnezeu. Postul este si un mijloc de desavirsire, de omorare a vointei trupului, un semn vazut al vointei si sarguintei noastre, spre asemanarea cu Dumnezeu si cu ingerii care nu au nevoie de hrana. Postul este lucrul lui Dumnezeu caci Lui nu-i trebuieste hrana-zice Simion al Tesalonicului. Este viata si petrecere ingereasca, pentru ca ingerii sunt fara hrana. Este omorarea poftelor trupului, ca acesta hranindu-se ne-a facut morti; si izgonirea patimilor este postul, caci lacomia intarata patimile trupului. Postul foloseste si sufletului si trupului pentru ca intareste trupul, usureaza si curateste sufletul. Pastreaza sanatatea trupului si da aripi sufletului.