Taina Sfântului Maslu

Cu deosebita placere si recunostinta publicam lucrarea domnului Dragos Ionita, doctorand in teologie, unul din oamenii apropiati bisericii noastre, lucrarea ce trateaza "Taina Sfantului Maslu" cu speranta ca este doar un inceput. Acest subiect a fost urmarit de multi dintre cititorii nostri si avem speranta ca randurile ce urmeaza vor trezi interesul multora dintre noi.

Maslul este una din cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe. Ca și celelalte șase, a fost instituit de Mântuitorul Iisus Hristos și lăsat moștenire ca o comoară de mult preț Bisericii. Pasajul biblic cu referire directă la această Taină îl întâlnim în Epistola Sfântului Iacob. 

 

Textul original grecesc de la Iacob 5, 14-15 spune: ”ἀσθενεῖ τις ἐν ὐμῖν, προσκαλεςάσθω τοὺσ πρεσβυτέρους τῆς ἐκκλησίας καὶ προσευξάσθωσαν ἐπ’ αὐτὸν ἀλείψαντες [αὐτὸν] ἐλαίῳ ἐν τῶ ὀνόματι τοῦ κυρίου. 15 καὶ ἠ εὐχὴ τῆς πίστεως σώσει τὸν κάμνοντα καὶ ἐγερεῖ αὐτὸν ὁ κύριος˙ κἂν ἁμαρτίας ἧ πεποιηκώς, ἀφεθήσεται αὐτῶ.” (transcriere fonetică: ”Astheni tis en imin, proscalesastho tus presviterus tis ecclisias ke prosevxathosan ep afton alipsantes (afton) eleo en to onomati tu Kiriu. Ke i evhi tis pisteos sosi ton camnonta ke egheri afton o Kirios; can amartias i pepiicos, afethisete afto”).

 

În traducere strict literală, textul ne spune: ”Oricine este bolnav între voi, să cheme preoții bisericii și să se roage pentru el ungându-l (pe el) cu untdelemn în numele Domnului. 15 Și rugăciunea credinței va vindeca pe cel bolnav și îl va ridica pe el Domnul; și dacă o să fie făcând păcate, îi va fi iertat lui.”

 

Întâlnim aici descris pe scurt ritualul Tainei Maslului, esența lui, care va cunoaște o ulterioară dezvoltare împreună cu întreg cultul creștin. Aceste câteva cuvinte ne încredințează însă de practica apostolică a acestei Sfinte Taine (cf. și Marcu 6,13), de faptul că era săvârșită de mai mulți preoți, având ca părți componente ale rânduielii ei citirea de rugăciuni și ungerea bolnavului cu untdelemn. Toate celelalte aspecte și particularități au străbătut până la noi prin intermediul Sfintei Tradiții, izvor care, în cultura ortodoxă are o valoare egală cu Sfânta Scriptură.

 

Taina Sfântului Maslu își are izvorul în nenumăratele minuni ale Mântuitorului Iisus Hristos, Care, în timpul viețuirii Sale în trup pe pământ, a săvârșit foarte multe minuni sau fapte de milostenie și iubire față de cei bolnavi pe care îi făcea sănătoși. Săvârșirea fiecărei astfel de fapte de către Mântuitorul presupunea îndeplinirea unei condiții din partea celui suferind: să aibă credință. Hristos prefața fiecare minune a Sa cu întrebarea: ”Crezi că pot face Eu aceasta?” În momentul în care celălalt răspundea : ”Da Doamne, cred!” Mântuitorul Hristos îl vindeca (cf. și Matei 9,28). Aceeași condiție este necesară și astăzi din partea creștinului care solicită preoților săvârșirea Tainei Sfântului Maslu. Biserica învață că harul Sfintelor Taine lucrează independent de săvârșitor, însă efectele lui se văd în strânsă dependență de primitor. Acest aspect poate fi înțeles mai bine printr-o paralelă cu Sfânta Împărtășanie. În Taina Sfintei Euharistii, Hristos Se află real cu trupul și sângele Său prin pâinea și vinul din Sfântul Potir. Astfel, Sfintele Taine aduc mântuire oamenilor credincioși care se împărtășesc cu vrednicie, după cum pot aduce osândă celor care se împărtășesc cu nevrednicie. Asemenea și în cazul Sfântului Maslu: harul vindecător al Duhului Sfânt este lucrător în cel bolnav în măsura în care întâlnește credință în sufletul acestuia. 

 

Săvârșirea Tainei Maslului este o poruncă pe care Apostolul Iacob o dă atât creștinilor ca primitori, cât și preoților ca săvârșitori. Verbul prin care se adresează creștinilor bolnavi spre a chema preoții în ajutor, προσκαλεσάσθω (proscalesastho - de la proscaleo = eu chem la mine), este un imperativ. Același timp imperativ este folosit de Apostol și când se adresează preoților, îndemnându-i să se roage pentru vindecarea celui bolnav (προσευξάσθωσαν, prosevxasthosan - de la prosevhome = eu mă rog). Aceasta ne arată clar că Taina nu trebuie înțeleasă în sensul Bisericii Catolice, anume ca taină acordată muribunzilor pentru ieșirea cu ușurință a sufletului, ci ca Sfânta Taină prin care credinciosul primește vindecare de la Dumnezeu. 

 

Și nu doar vindecarea este darul primit prin Taina Maslului. Pe lângă sănătate trupească, creștinul primește și însănătoșire sufletească. Mai întâi acest lucru ni-l indică sensurile pe care le mai au în vocabularul biblic al Noului Testament doi termeni din versetul 15, care prezintă urmările Maslului. Aceștia sunt σώσει (sosi) și ἐγερεῖ (egheri). Primul vine de la verbul ”sozo” care înseamnă eu vindec dar și eu mântuiesc; iar al doilea, de la verbul ”eghiro”, care înseamnă eu ridic, dar și eu înviez. Însănătoșirea sufletească este arătată limpede apoi în continuarea versetului 15, unde se spune că dacă primitorul Tainei a păcătuit, îi va fi iertat lui de către Dumnezeu. Nu trebuie să înțelegem prin aceasta o substituire a Tainei Spovedaniei cu Taina Maslului. Dar, plecând de la mentalitatea și realitatea totodată din vremea Mântuitorului, că boala trupească este în nenumărate cazuri urmarea păcatului (cf. și Ioan 9,1-2), atunci păcatul care este cauza bolii creștinului, va fi iertat, pentru ca el să se poată însănătoși. În aceste situații primitorul Tainei trebuie să ia aminte la cuvintele Mântuitorului: ”Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.” (Ioan 5,14)

 

Fiecare creștin, în momentul când se îmbolnăvește, trebuie să împletească efortul medicilor cu rugăciunea preoților din rânduiala Tainei Sfântului Maslu. Acest lucru trebuie făcut cu credință, iar ”rugăciunea credinței va vindeca pe cel bolnav”.

Drd. Dragoș Ioniță

Blagovestenia

                 Vineri, 25 martie 2011 am sarbatorit Buna Vestire sau Blagovestenia, cum se mai numeste in popor, cu vechiul termen slavonesc e o sarbatoare cu data fixa, de la care incepe sa curga perioada de 9 luni - pana la Craciun - cat Maria L-a purtat in pantece pe Iisus. Fecioara din Nazaret, crescuta in Templu pana la 15 ani si apoi data in tutela dreptului Iosif (caci parintii ei murisera intre timp), a fost aleasa de Dumnezeu si a primit instiintare prin Arhanghelul Gavriil: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har! Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei... Si iata, vei lua in pantece si vei naste fiu, si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema...” (Luca 1, 28-32). Iar Fecioara, cutremurandu-se in sufletul ei, s-a smerit voii lui Dumnezeu, zicand: "Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul tau!" (Luca 1, 38). Si Arhanghelul l-a vestit in vis si pe Iosif (tutorele si logodnicul Mariei, care nu se atinsese de ea, ci o avea doar in grija) de zamislirea si nasterea cea minunata: "Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant...” (Matei 1, 20). 

              Fiind dezlegare la peste, biserica noastra, in traditia deja existenta acum, a impartit enoriasilor pachete cu peste, icre de peste si altele.

 

              Cu aceasta ocazie parintele paroh Valentin Ion Soare ne prezinta ultima achizitie facuta pentru biserica noastra si anume EPITAFUL brodat pe catifea.

Epitaful brodat pe catifea

Preasfintitul Parinte Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor din nou printre noi

Se implineste un an de cand pe  14 martie 2010, in Duminica a 4-a din Post, a Sfantului Ioan Scararul, Preasfintitul Parinte Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor a savarsit la biserica din Fundulea Sfânta Liturghie arhierească, înconjurat de un numeros sobor de preoţi.

       Pe 15 martie 2011, mare bucurie pentru enoriasii de pe meleagurile noastre caci Preasfintitul Parinte a binevoit a veni din nou printre noi pentru a sfinti o troita din satul vecin Mataraua.

       Din pacate lipsa unor mijloace de transport intre localitatile noastre si faptul ca fiind o zi din cursul saptamanii multi sunt la servici a facut ca prezenta gostilenilor sa nu fie foarte numeroasa.

       La slujba de sfintire a participat si preotul nostru paroh, Valentin Ion Soare. A fost o sarbatoare de neuitat.

Preasfintitul Parinte Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor ne-a aratat inca odata, daca mai era nevoie, ca Ortodoxia se afla pe maini bune, cel putin pe meleagurile noastre.

2% DIN IMPOZITUL ANUAL

              Venim in intampinarea celor ce au solicitat formularul 230 privind destinatia sumei reprezentand 2% din impozitul anual. Cu aceasta ocazie anuntam ca anul trecut (2010) s-au donat in acest mod 2300 de lei, suma ce urmeaza a fi folosita pentru operatiunea de betonare a trotuarului de protectie din jurul bisericii si a aleii de la clopotnita la biserica. De asemenea, tot cu aceasta ocazie biserica multumeste celor ce s-au ostenit  si se vor osteni in acest demers.

              Suma ce va fi adunata in acest an va fi folosita pentru punctul sanitar si sala de mese ce se intentioneaza a fi construite.

DUMINICA ORTODOXIEI

Sfanta impartasanie pentru cei mai batrani dintre enoriasi

SCURTE INVATATURI DE CREDINTA PENTRU TOTI CREDINCIOSII

Parintele paroh Valentin Ion Soare in intampinarea primaverii

De ziua femeii!

Barbatii, mesageri ai Bisericii catre doamnele de acasa

O floare pentru fiecare

In asteptarea inceperii slujbei

       La incheierea ultimei slujbe inaintea Postului Pastelui parintele paroh Valentin Ion Soare a oferit doamnelor ce au participat la slujba o floare, simbol al iubirii si al frumusetii, cu ocazia zilei femeii si in speranta venirii cat mai grabnice a primaverii. Tot o floare au primit si barbatii prezenti care au fost facuti mesageri ai bisericii catre doamnele si domnisoarele de acasa.

       In cuvantul de incheiere, parintele paroh a aratat ca sarbatorile sunt zile anumite din cursul anului bisericesc, inchinate fie amintirii unor fapte din istoria sfanta, fie cinstirii lui Dumnezeu sau a unora dintre sfinti. Ele se deosebesc de celelalte zile prin aceea ca noi, crestinii, incetam ocupatiile obisnuite si mergem la biserica pentru a lua parte la sfintele slujbe. Sarbatorile sunt oranduite pentru ca sa dam odihna trupului si totodata sa ne ingrijim in chip deosebit de cele ale sufletului.

       De asemenea parintele a aratat ca postul este infranarea de toate mincarurile sau, la caz de boala numai de unele, de asemenea si de bauturi si de toate lucrurile lumesti si de toate dorintele cele rele, pentru ca tot crestinul sa poata face rugaciunea lui mai usoara si sa impace pe Dumnezeu, inca si pentru ca sa omoare toate poftele trupesti si sa castige harul lui Dumnezeu. Postul este o fapta de virtute, un exercitiu de infranare a poftelor trupului si de intarire a vointei, o forma de pocainta, deci mijloc de mantuire. Dar este in acelasi timp si un act de cult, adica o fapta de cinstire a lui Dumnezeu, pentru ca el este o jertfa, adica o renuntare de buna voie la ceva care nu este ingaduit, zvorita din iubirea si respectul pe care il avem fata de Dumnezeu. Postul este si un mijloc de desavirsire, de omorare a vointei trupului, un semn vazut al vointei si sarguintei noastre, spre asemanarea cu Dumnezeu si cu ingerii care nu au nevoie de hrana. Postul este lucrul lui Dumnezeu caci Lui nu-i trebuieste hrana-zice Simion al Tesalonicului. Este viata si petrecere ingereasca, pentru ca ingerii sunt fara hrana. Este omorarea poftelor trupului, ca acesta hranindu-se ne-a facut morti; si izgonirea patimilor este postul, caci lacomia intarata patimile trupului. Postul foloseste si sufletului si trupului pentru ca intareste trupul, usureaza si curateste sufletul. Pastreaza sanatatea trupului si da aripi sufletului.

SMERENIE SI RUGACIUNE

PILDA VAMESULUI SI A FARISEULUI

„UŞILE POCÃINŢEI DESCHIDE

MIE, DÃTÃTORULE DE VIAŢÃ,

CÃ MÂNECÃ DUHUL MEU LA

BISERICA TA CEA SFÂNTÃ,

PURTÂND LÃCAŞ AL TRUPULUI

CU TOTUL ÎNTINAT, CI, CA UN

ÎNDURAT, CURÃŢEŞTE- MÃ, CU

MILA MILOSTIVIRII TALE.”

Drept mãritori creştini, nu a trecut foarte

mult de când, în Sfânta Bisericã,

ascultam cu toţii, cu inima plinã de bucurie,

colinde care vesteau Naşterea Domnului.

Începând din Duminica Vameşului

şi a Fariseului, avem ocazia sã ascultãm

şi sã învãţãm împreunã, din activitatea

preoţeascã şi jertfelnicia Mântuitorului, îndemnându-

ne prin pildele Sale, sã deschidem

‘uşile pocãinţei sufletului’, spre urcarea

duhovniceascã şi spre Înviere.

Numitã în Sfânta Bisericã „a Triodului”,

aceastã perioadã de zece sãptãmâni,

între Duminica Vameşului şi a Fariseului şi

Sâmbata Mare a Paştelui, ne îndeamnã pe

toţi sã fim mai cu luare aminte la ceea ce

avem de fãcut pentru sufletele noastre în

vederea primirii cu inimã curatã, a luminii

Învierii Domnului. Perioada aceasta poate

fi interpretatã şi ca un ghid, o scarã de urcare

a sufletului spre cele duhovniceşti şi se

împarte în douã: perioada premergãtoare

postului Paştelui, de patru sãptãmâni şi

perioada Postului Sfintelor Paşti. Aşadar,

în cele ce urmeazã, vom încerca pe scurt

sã extragem câteva învãţãturi din perioada

pregãtitoare a postului.

„DOAMNE ŞI STÃPÂNUL VIEŢII

MELE, DUHUL TRÂNDÃVIEI, AL

GRIJII DE MULTE, AL IUBIRII DE

STÃPÂNIRE ŞI AL GRÃIRII ÎN

DEŞERT, NU MI-L DA MIE,

IARÃ DUHUL CURÃŢIEI, AL

GÂNDULUI SMERIT, AL RÃBDÃRII

ŞI DRAGOSTEI, DÃRUIEŞTE-L MIE,

SLUGII TALE.

AŞA DOAMNE, ÎMPÃRATE,

DÃRUIEŞTE-MI CA SÃ VÃD

GREŞELILE MELE ŞI SÃ NU

OSÂNDESC PE FRATELE MEU, CÃ

BINECUVÂNTAT EŞTI ÎN VECII

VECILOR. AMIN.

Rostind acestã rugãciune a pocãinţei, sã

cerem Bunului Dumnezeu sã ne lumineze

ochii sufletului pentru a înţelege Lumina

Evangheliei Sale.

SMERENIE ŞI RUGÃCIUNE

PILDA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI

11

În prima Duminicã a triodului, numitã

a Vameşului şi a Fariseului, vedem doi

oameni care au plecat la templu sã se roage,

unul vameş şi altul fariseu. În templu,

fariseul îmbrãcat cu porfirã şi vison, rostea

mândru rugãciunea: „Mulţumesc ţie Doamne,

cãci nu sunt ca vameşul acesta…”, în final,

acesta lãudându-se. Într-un loc mai retras,

se ruga şi vameşul, cu capul plecat şi, cunoscând

greutatea pãcatelor sale, rostea:

„Dumnezeule milostiv fii mie pãcãtosului”.

Urmarea, o cunoaştem din cuvintele Mântuitorului:

„vameşul, s-a întors la casa sa mai

îndreptat decât acela”.

Transpusã în viaţa zilelor noastre, pilda

vameşului şi fariseului se poate

interpreta în foarte multe feluri. Farisei şi

vameşi gãsim şi în zilele noastre, cazuri

nenumãrate, dar ce este de luat în seamã,

fãcând un paralelism al omului de acum

2000 de ani cu omul cult al zilelor noastre,

este continuitatea pãcatului, fariseul

Vechiului Testament, om bogat, îngâmfat,

arogant, venit în faţa lui Dumnezeu,

în templu, sã se laude, precum şi pãcatul

mândriei, gãsit şi la fariseii zilelor noastre.

Câţi dintre noi nu au o viaţã îmbelşugatã,

fãrã probleme financiare, fãrã griji, şi vin în

Sfânta Bisericã numai sã se laude, neştiind

sã vorbeascã cu Dumnezeu prin rugãciune

sincerã, nefãcând o faptã bunã, nedând

unui sãrac o pâine dar, pãstrând aroganţa

şi mândria de acum 2000 de ani? Vameşul,

cunoscând greutatea pãcatelor sale,

într-un colţ retras, neîndrãznind sã ridice

ochii cãtre Creator, rosteşte timid: „Doamne,

milostiv fi mie pãcãtosului”. Sã nu credem

cã vameşii Vechiului Testament erau

oameni sãraci, din contrã, erau bogaţi dar,

în convorbirea cu Dumnezeu, acest vameş

are puterea sã recunoascã cu smerenie greşelile

fãcute. Ce punem în balanţã acum?

Mândria şi aroganţa, de o parte şi, smerenia

şi discreţia, de altã parte. Creştini fiind,

sã cugetãm cu luare aminte la aceste douã

modele de oameni: oameni ai Vechiului

Testament şi oameni ai modernismului, sã

încercãm sã lãsãm mândria şi aroganţa şi

sã ne plecãm spre smerenie şi discreţie, nu

numai cu trupul, ci şi cu sufletul, sã stãm

smeriţi şi plecaţi când vorbim cu Dumnezeu

în rugãciune, sã învãţãm sã facem o

faptã bunã, sã fim milostivi.

În Duminica urmãtoare, a Fiului Risipitor,

vom putea învãţa despre iubire şi iertare;

împãcarea şi pregãtirea sufletului pentru

mântuire în Duminica Înfricoşãtoarei

Judecãţi şi una dintre treptele urcãrii spre

rai - Postul, în Duminica izgonirii lui Adam

din rai.

Iubiţi cititori, sã ne amintim totdeauna,

una din pildele Patericului, pentru a ne

ajuta sã înţelegem mai bine cele spuse mai

sus:

„Un om întreaba pe un pustnic: Pãrinte, când

trebuie sã mã pregãtesc de moarte ca sã mã

pocãiesc?

- Un ceas înainte de a muri, a fost rãspunsul.

- Dar eu nu cunosc când voi muri.

- Dacã nu cunoşti ceasul morţii, pregãteşte-te

chiar azi, cãci mâine poate fi prea târziu.’’

ADU-ŢI AMINTE DE DUMNEZEU,

PENTRU CA ŞI EL SÃ-ŞI ADUCÃ

ÎNTOTDEAUNA AMINTE DE TINE.

DUMNEZEU NU TE VA LÃSA, DAR

TEME-TE CA SÃ NU-L PÃRÃSEŞTI

TU PE EL. FARÃ UNTDELEMN NU

VA ARDE CANDELA, TOT AŞA ŞI

FÃRÃ CREDINŢÃ, NIMENI NU VA

DOBÂNDI UN GÂND BUN’’.

(SFÂNTUL EFREM SIRUL)

 

Preot paroh Valentin Ion

Soare

Publicat si in revista “Ruga Romaneasca” – Melbourne Australia

AL 57-LEA DIN GOSTILELE, ROMANIA

Asa arata eroul Ion G. Andrei din Gostilele.       Este al cincizeci si sapte-lea erou inscris pe placa comemorativa din biserica noastra.

     Asa cum il vedeti si-a dat viata la cotul Donului, in cel de al doilea razboi mondial, pentru tara si neam.

     Asa il pomenim, pe el si pe ceilalti cincizeci si sase de eroi, de ziua Inaltarii Domnului.

     Din pacate urmasii de azi ai eroului Ion G. Andrei sunt mult prea tineri ca sa ne poata furniza mai multe amanunte despre acesta.

"LA MULTI ANI !"

Comunitatea enoriasilor din Gostilele ureaza din tot sufletul tuturor Ioanelor si Ionilor "la multi ani", in special preotului nostru paroh, ION Valentin Soare. Sa ne traiti parinte!

BOBOTEAZA

             Boboteaza este sarbatoarea crestina care aduce aminte de Botezul Mantuitorului Iisus Hristos. Se spune ca atunci cand Sfantul Ioan L-a botezat pe Mantuitor, cerurile s-au deschis, Sfantul Duh a coborat pe pamant, Iisus s-a descoperit lumii ca fiu a Lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a marturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit".
             Aceasta sarbatoare este celebrata inca din secolul al II lea, fiind pentru prima oara mentionata de Sfantul Clement Alexandrinul.

             In ziua de Boboteaza, dupa liturghie, preotul impreuna cu enoriasii fac o procesiune spre rau, pentru slujba Sfintirii Apelor. Daca este frig, se pregateste o cruce de ghiata, pentru a marca locul slujbei si la sfarsit preotul arunca in apa o cruce de lemn, iar feciorii satului intra sa o scoata, chiar daca este ger. Se crede ca in ziua aceasta toate apele pamantului sunt sfintite.

BOTEZUL CAILOR, VECHE TRADITIE LA GOSTILENI

Botezul Cailor are loc de Boboteaza, la 6 ianuarie al fiecărui an şi este o manifestare etnofolclorică tradiţională, despre care se spune că ar data de pe la  1900.

          Acest botez se face „la propriu” de către preoţi, la sate, fiind răspândit în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea.
            Se spune că cei ce-şi botează caii vor avea un an bun, cu recolte mănoase şi, de obicei, acest ritual era urmat de o întrecere de cai.

           Mulţi săteni cred că, deoarece calul este ajutorul omului în treburile gospodăreşti şi la munca campului, el ar trebui purificat întocmai ca cel pe care-l slujeşte; şi de aici Botezul Cailor.

         Calul botezat va fi mult mai sanatos si mai viguros, iar afumarea grajdului va indeparta duhurile rele din preajma acestora.

          Aceasta datina a fost sustinuta de biserica noastra care a inteles intotdeauna sa fie aproape de enoriasi. Un astfel de moment a fost imortalizat cu multi ani in urma cand Preotul Ioan V. Georgescu, intrat in legenda localitatii drept “preotul batran”, ( preot la Biserica Sfantul Nicolae-Gostilele intre anii 1933-1992) in fruntea enoriasilor, participa la Botezul Cailor in perioada interbelica.

           Multumim pe aceasta cale urmasilor unei alte “legende” gostilele, Domnul invatator Vasile Babus, care ne-au pus la dispozitie mai multe fotografii de epoca.

            Din pacate astazi, saracia care si-a infipt adanc radacinile in casele si buzunarele taranilor, a dus la disparitia marei majoritati a cailor, aceste fiinte minunate atat de apropiate omului. Saracia, nu cuceririle stiintei, mecanizarea sau mai stiu eu ce, saracia a dus caii, vitele, ovinele pe calea disparitiei.